Speciile pomicole cultivate în climatul temperat se încadrează în categoria speciilor fotofile, fiind sensibile la lumină. Există variații între specii în ceea ce privește necesitățile de lumină, fapt ce permite împărțirea lor în trei categorii:
- Specii cu cerințe ridicate de lumină: nucul, piersicul, caisul, cireșul;
- Specii cu cerințe moderate de lumină: părul, mărul, prunul, vișinul;
- Specii cu cerințe reduse de lumină: zmeurul, coacăzul, agrișul.
Asigurarea unei cantități adecvate de lumină are un impact pozitiv asupra tuturor proceselor vitale ale pomilor. Prezența luminii în cantități suficiente stimulează creșterea viguroasă, manifestată prin lăstari groși cu internodii scurte și dezvoltarea ramificațiilor abundente. De asemenea, contribuie la sporirea rezistenței la ger, favorizează formarea mugurilor floriferi și o rodire regulată, precum și la acumularea de zahăr în fructe și intensificarea aromei și culorii acestora.
Lipsa luminii sau expunerea la umbrire are efecte negative asupra tuturor aspectelor vitale ale plantei. Umbrirea afectează negativ colorația fructelor și compoziția lor chimică, determinând o scădere a cantității de substanțe uscate în general și a conținutului de amidon în special.