Înmulțirea plantelor pomicole este esențială pentru dezvoltarea și extinderea plantațiilor de pomi fructiferi, fiind folosită atât pentru înființarea de noi plantații, cât și pentru completarea golurilor în plantații existente sau în grădinile particulare.
Există două metode principale de înmulțire utilizate în pomicultură:
- Înmulțirea sexuată (prin semințe): Această metodă implică folosirea semințelor pentru creșterea de noi plante. Înmulțirea prin semințe este adesea imprevizibilă, deoarece plantele rezultate pot avea caracteristici genetice diferite față de părinții lor. De aceea, înmulțirea prin semințe nu este recomandată pentru producția comercială de pomi, unde uniformitatea este crucială. Totuși, aceasta este folosită în cercetările de ameliorare genetică și pentru producția de portaltoi generativi în pepiniere, cum ar fi mirobolanul (corcodușul) , prunul franc și cireșul.
- Înmulțirea asexuată (vegetativă sau clonală): Această metodă garantează că noile plante vor păstra caracteristicile plantei mamă, asigurând uniformitatea necesară în plantațiile comerciale.
Tehnici de înmulțire vegetativă :
- Altoire: Un procedeu prin care se unesc părți din două plante diferite pentru a beneficia de avantajele ambelor.
- Butășire: Tehnica de a crește noi plante din segmente de ramură sau tulpină.
- Marcotajul: Procesul de îndoire și îngropare a unei părți a plantei până când aceasta produce rădăcini noi, după care poate fi separată.
- Cultura de meristeme: O metodă avansată care implică creșterea plantelor din celule nediferențiate, asigurând obținerea de plante libere de boli și foarte uniforme.
