Căldura joacă un rol esențial în dezvoltarea culturilor pomicole din zonele cu climă temperată, influențând semnificativ productivitatea acestora. Factorii care contribuie la această limitare includ:
- Deficiența generală de temperatură adecvată în anumite regiuni,
- Condițiile de frig extrem în timpul iernii,
- Fenomenele meteo de genul brumelor sau înghețurilor tardive de primăvară, care apar la debutul perioadei de creștere a pomilor,
- Perioadele lungi de căldură excesivă.
Creșterea activă a pomilor în primăvară nu începe decât când temperaturile ating un prag biologic specific fiecărei specii. Acest prag biologic este de 6-8 grade Celsius pentru majoritatea pomilor fructiferi și de 4-5 grade Celsius pentru arbuștii fructiferi. În funcție de răspunsul la căldură și la înghețurile de primăvară, speciile pomicole pot fi împărțite în trei categorii principale, care sunt esențiale pentru zonarea adecvată a culturilor:
- Specii cu cerințe ridicate de căldură: migdalul, caisul și piersicul.
- Specii cu cerințe moderate de căldură: nucul, cireșul, părul, gutuiul și prunul.
- Specii cu cerințe scăzute de căldură: vișinul, alunul, agrișul, coacăzul și unele soiuri de măr și prun.
Înghețurile care apar la sfârșitul iernii, după perioade mai calde, pot sensibiliza pomii la temperaturi mai scăzute, afectând rezistența lor la frig datorită pierderii de aclimatizare. În plus, brumele și înghețurile tardive de primăvară pot limita dezvoltarea unor specii deoarece afectează în special organele florale ale plantelor, a căror rezistență scade pe măsură ce avansează vegetația.
Speciile care înfloresc devreme, cum ar fi migdalul, caisul și piersicul, sunt adesea cele mai afectate de aceste fenomene meteorologice, în special în sudul țării, unde aceste condiții constituie principalul factor limitativ al culturii lor.
Rezistența rădăcinilor la ger este semnificativ mai scăzută decât cea a părților aeriene ale plantelor, ceea ce impune o atenție sporită în gestionarea acestui aspect al culturii pomicole.