Cerințele speciilor pomicole în ceea ce privește solul sunt variate și complexe, având în vedere o serie de factori fizici, hidrofizici și chimici esențiali pentru o cultură sănătoasă. Cerințe :
- Profunzimea solului,
- Compoziția granulometrică,
- Volumul de sol util rădăcinilor,
- Porozitatea solului,
- Prezența proceselor de gleizare,
- Conținutul de humus și de substanțe minerale principale,
- Reacția chimică a solului (pH),
- Conținutul de carbonați,
- Nivelul apei freatice.
Un conținut optim de humus, între 2-3%, este ideal pentru majoritatea speciilor pomicole. Solurile cu mai puțin de 1% humus, precum nisipurile grosiere sau solurile erodate, nu sunt adecvate pentru o creștere și fructificare corespunzătoare.
Nutrienții esențiali, cum ar fi azotul, fosforul și potasiul, joacă un rol crucial în stimularea creșterii și fructificării.
- Deficiența de azot poate încetini sau opri creșterea lăstarilor și rădăcinilor, afecta procesul de înflorire și fructificare și poate cauza căderea prematură a fructelor.
- Fosforul sprijină dezvoltarea organelor vegetative și a fructelor și îmbunătățește rezistența la ger, deși este puțin accesibil și mobil în sol, ceea ce necesită aplicarea atentă a îngrășământului fosfatic.
- Potasiul încurajează de asemenea creșterea robustă a plantelor și îmbunătățește rezistența la condiții meteo aspre.
Calciul este important pentru echilibrul fiziologic între elementele nutritive, dar prezența sa în exces poate inhiba absorbția altor minerale importante, cum ar fi magneziul și microelementele zinc, fier și mangan.
Toleranța speciilor pomicole la calcar variază considerabil: de exemplu, mărul suportă până la 12% conținut de calcar, în timp ce părul altoit pe franc poate suporta până la 15%, dar pe gutui doar 8%.
Speciile pomicole și toleranța la reacția solului (Ph-ul) :
- Măr (Malus domestica): pH optim între 6.0 – 6.8 ; Toleranță: pH între 5.5 și 7.5 ; Preferă soluri ușor acide până neutre.
- Păr (Pyrus communis): pH optim între 6.0 – 7.0; Toleranță: pH-uri între 5.5 și 7.5 ;Preferă soluri ușor acide până neutre.
- Cireș (Prunus avium): pH optim între 6.0 – 7.0 ; Toleranță:pH între 5.5 și 7.5, preferă soluri ușor acide până neutre
- Piersic (Prunus persica): pH optim între 6.0 – 7.5 ; Toleranță:pH-uri între 5.5 și 8.0 ; Preferă soluri ușor acide până neutre.
- Prun (Prunus domestica): pH optim între 6.0 – 7.5 ; Toleranță:pH între 5.5 și 8.0 ; preferă soluri ușor acide până neutre.
- Vișin (Prunus cerasus): pH optim: 6.0 – 7.0 ; Toleranță: pH-uri între 5.5 și 7.5 ; Preferă soluri ușor acide până neutre.
- Cais (Prunus armeniaca): pH optim între 6.0 – 7.5 ; Toleranță: pH între 5.5 și 8.0 ; Preferă soluri ușor acide până neutre.
- Nuc (Juglans regia): pH optim între 6.0 – 7.5 ; Toleranță:pH între 5.0 și 8.0 ; preferă soluri ușor acide până neutre .
- Alun (Corylus avellana): pH optim între 6.0 – 7.5 ; Toleranță: pH-uri între 5.5 și 8.0 ; Preferă soluri ușor acide până neutre .
Adâncimea apei freatice este un alt factor determinat pentru alegerea locului de plantare, deoarece nivelurile prea înalte ale apei pot afecta sănătatea rădăcinilor.
Pentru specii ca piersicul, caisul și prunul, este ideal ca apa freatică să fie la o adâncime de peste 2,5-3 metri, în timp ce pentru cireș trebuie să fie sub 1,5-2 metri și pentru păr sub 1-1,5 metri.
