Solul, trebuie să fie bine drenat și fără impedimente precum prezența materialelor grosiere sau a unei ape freatice prea apropiate de suprafață. Solurile ideale sunt cele cu textură echilibrată și fără un conținut excesiv de argilă, care pot inhiba creșterea și dezvoltarea rădăcinilor. De asemenea, nivelul pH-ului trebuie să fie adecvat pentru tipul de fructe care urmează să fie cultivate, ideal între 5,5 și 7,8, pentru a evita probleme de nutriție și de absorbție a mineralelor . Solurile cu conținut de peste 12% carbonat de calciu (CaCO3) sunt de evitat.
Microclimatul specific zonei, trebuie să ofere condiții optime de lumină și mișcări de aer suficiente pentru a preveni acumularea de umiditate excesivă, ce poate favoriza apariția bolilor.
Relieful terenului este, de asemenea, important; terenurile cu pante ușoare sunt preferabile pentru a facilita scurgerea naturală a apei.
Logistică și accesibilitate . Proximitatea la rețelele de drumuri este crucială pentru transportul eficient al produselor către piețele de desfacere. Disponibilitatea resurselor locale, cum ar fi apa pentru irigații și tratamente fitosanitare, este esențială pentru întreținerea plantației. De asemenea, factorii sociali, cum ar fi disponibilitatea forței de muncă locale și proximitatea piețelor de desfacere, sunt determinanți în planificarea economică a livadei, asigurând că fructele pot fi vândute în condiții optime și că plantația poate opera eficient.
Depozitarea fructelor implică conservarea pe termen lung a fructelor, implicând facilități de depozitare adecvate care să permită menținerea calității și extinderea sezonului de vânzare, sunt aspecte cheie în realizarea unui profit sustenabil.
Aceste elemente combinate definesc succesul operațional și comercial al unei livade, subliniind importanța unei planificări atente și a unei evaluări amănunțite în alegerea terenului.