După plantare, pomii sub formă de vergi se scurtează la 70-85 cm, iar cei cu ramuri anticipate la 80-100 cm. În acest al doilea caz, se aleg 3-4 ramuri anticipate care se lasă intacte, exceptând ramurile situate pe trunchi (40-50 cm de la nivelul solului), care se taie de la inel. Ramurile alese pentru formarea braţelor se înclină la un unghi de 50-55 grade cu ajutorul unor distanţiere, agrafe metalice sau prin legarea cu sfoară de trunchi.
La pomii sub formă de vargă, după pornirea în vegetaţie la începutul lunii mai, se aleg 4-5 lăstari din care, 3-4 dispuşi în spirală în jurul axului, începând cu înălţimea de 40-50 cm de la sol şi unul situat terminal, pentru prelungirea trunchiului.
Dacă viteza de creştere a lăstarilor este mare, la fel ca al celelalte forme de coroană, se poate face ciupirea vârfului de creştere la 40-50 cm lungime. În acest fel se stimulează ramificarea braţelor prin formarea de lăstari anticipaţi.
Lăstarii anticipaţii care apar se tratează în mod diferenţiat. Astfel, lăstarii care se formează în poziţii nedorite (pe partea superioară a braţelor) se ciupesc la 3-4 frunze pentru a-i transforma în buchete de mai anticipate. În partea terminală se alege un lăstar de prelungire a braţului cu poziţie inferioară (exterioară) care se dirijează spre exterior, mărindu-se astfel unghiul de ramificare.
Frecvent pe lăstarul terminal se formează în mod natural anticipaţi care sunt lăsaţi să crească liber.
La pomii care vin cu ramuri anticipate din pepinieră, după înclinarea acestora, la pornirea în creştere a lăstarilor, se alege pe fiecare braţ cîte un lăstar de prelungire cu poziţie inferioară (exterioară). Lăstarii de prisos care cresc pe partea superioară a braţelor se ciupesc în mod repetat la 3-4 frunze.
În anul al doilea, primăvara, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie, se elimină prelungirea axului (săgeata), înlocuindu-se cu o ramură laterală de vigoare mai slabă.
Ramurile care se formează sub ramura de prelungire pe ax, au vigoare din ce în ce mai mică şi unghiuri de ramificare din ce în ce mai mari, dacă le privim de sus în jos.
Transferând creşterea axului pe o ramură laterală de vigoare mai mică se realizează un lucru extrem de important: prin reducerea fluxului de sevă care ajunge în vârful pomului se reduce viteza de creştere pe verticală a acestuia. Se obţin astfel mai multe avantaje, şi anume, se reduce talia pomului, se stimulează creşterea braţelor de la bază şi se stimulează formarea ramurilor de rod pe ax.
Dacă nu s-a făcut înclinarea braţelor în anul I, acest lucru este necesar şi se realizează la un unghi de inserţie de 50-55o. În anul al doilea, pomii pot produce primele fructe pe ramurile de rod anticipate formate în anul precedent. La unele exemplare se impune normarea producţiei, rărindu-se o parte din fructe. Fructele pot fi de mare ajutor în înclinarea ramurilor şi temperarea unor creşteri viguroase.
Dacă lăstarii din partea superioară a coroanei tind să crească prea viguros, în detrimentul celor din partea inferioară a coroanei, ei se aduc la orizontală cu ajutorul agrafelor sau li se ciupesc vârfurile, când depăşesc lungimea de 20-25 cm.
Conducerea pomilor se face identic în anii III şi IV de la plantare, suprimându-se numai săgeata şi substituindu-se cu o ramură laterală de vigoare redusă, cu scopul de a frâna creşterea către vârf şi a favoriza dezvoltarea lăstarilor laterali.
Începînd din anul al V-lea se procedează la întinerirea semischeletului şi se răresc ramurile roditoare prea dese (normarea producţiei prin tăieri). O atenţie deosebită se acordă eliminării ramurilor anuale viguroase situate spre vârful axului, în poziţie laterală.
Distanţele optime de plantare sunt 4,0-4,5 x 2,0-2,5 m (888-1250 pomi la ha) în cazul plantării pe portaltoi de vigoare mai redusă.