Înmulțirea vegetativă a plantelor pomicole prin butași este esențială, având la bază capacitatea specifică a anumitor specii de a dezvolta rădăcini adventive. Aceste rădăcini se formează la baza butașului sub condiții adecvate, fiind cruciale pentru supraviețuirea acestuia după separarea de planta mamă. Formarea rădăcinilor adventive este un proces care se inițiază post-traumatic, odată cu dezvoltarea calusului ce protejează secțiunea tăiată a butașului.
Specii precum coacăzul negru sau portaltoi de prun (cum ar fi Mirobolan B și Oteșani 11) răspund bine la această metodă, în timp ce altele, precum soiurile de măr, păr și prun, prezintă dificultăți semnificative în înrădăcinare. Speciile de nuc, de exemplu, de cele mai multe ori nu răspund la înmulțirea prin butași.
Pentru a optimiza procesul de butășire, se recomandă următoarele practici :
- Butașii ar trebui recoltați de la exemplare crescute în condiții ecologice optime.
- Este esențială selectarea atentă a butașilor după recoltare.
- Perioada de recoltare trebuie aleasă strategic: octombrie pentru butașii lignificați și iulie-august pentru cei „în verde”.
- Depozitarea adecvată a butașilor până la plantare este crucială.
- Aplicarea de stimulatori de înrădăcinare poate spori șansele de succes.
- Tăietura bazală a butașilor trebuie efectuată corect.
- Menținerea unei umidități adecvate, prin ceață artificială, este vitală pentru butașii verzi și semilignificați.