Presupune acoperirea solului dintr-o plantaţie, pe anumite porţiuni cu unele materiale de provenienţă naturală sau artificială.
Mulcirea se practică pe intervalul dintre rândurile de pomi sau arbuşti fructiferi, benzile având lăţimea de 1,40-2,0 m în funcţie de sistemul de cultură şi specie.
Mulcirea naturală se realizează cu resturi vegetale provenite din iarba proaspăt cosită, coceni tocaţi, paie, scoarţă, rumeguş.
Mulcirea artificială se realizează cu folie neagră, deşeuri de cauciuc şi alte materiale inerte care în contact cu solul nu se degradează, sunt uşor de manipulat şi ieftine.
Dezavantaje:
- favorizează înmulţirea şi adăpostirea şoarecilor în plantaţii,
- mulciul măreşte suprafaţa de iradiere şi provoacă pagube însemnate datorită îngheţurilor târzii de primăvară,
- împiedică fertilizarea fazială, impunând fertilizarea anticipată, anterior mulcirii.
Avantaje:
- aduce un aport de humus în sol în cazul folosirii materiilor organice naturale,
- ameliorează şi conservă structura solului în porţiunile mulcite,
- împiedică formarea buruienilor,
- reduce eroziunea solului,
- reduce oscilaţiile puternice de temperatură în timpul verilor cu 3-6 C faţă de solurile neacoperite, iar iarna ridică temp. cu 2-3 C.