Ramura buchet este rar întâlnită la piersic și mai des la migdal, având aproximativ 1 cm lungime, cu un mugure vegetativ în vârf și muguri floriferi lateral. Aceasta are o durată de viață scurtă, se usucă în al doilea an după ce a produs fructe.
Ramura mixtă este esențială în procesul de rodire al piersicului, furnizând lemnul pentru anul în curs și lemnul de înlocuire pentru anul următor. Aceasta are o lungime de 20-60 cm sau chiar mai mult și o grosime de 5-6 mm. Prezintă muguri vegetativi solitari, atât în vârf, cât și la bază, iar de-a lungul ei se găsesc grupuri de muguri floriferi și vegetativi. În mod obișnuit, într-un grup se găsesc trei muguri, unul vegetativ mai mic situat în mijloc și doi floriferi, așezați de o parte și de alta.
Ramura salbă este foarte subțire, având 2-3 mm și o lungime de 10-15 cm. Aceasta prezintă un singur mugure vegetativ, în vârf, restul fiind muguri floriferi, de obicei așezați solitar. Nu are alte rezerve de muguri vegetativi axilari, astfel încât nu poate fi scurtată. Ramura salbă crește doar prin mugurele terminal, care va genera, în anul următor, o ramură de vigoare slabă. În porțiunea din anul anterior unde au existat muguri de rod, ramura rămâne complet lipsită de vegetație. Are o durată de viață scurtă, între 1 și 3 ani.
Ramura lungă se dezvoltă din mugurii terminali ai ramurilor de schelet și este extrem de viguroasă, putând atinge lungimi de peste 60-100 cm. Așezarea mugurilor vegetativi și floriferi este similară cu cea a ramurii mixte, diferențiindu-se prin vigurozitate.
Ramura anticipată este cea care apare și se formează în același an cu ramura mamă. Se distinge ușor prin faptul că internodul bazal este foarte alungit. La unele ramuri anticipate, mugurii floriferi și vegetativi sunt așezați similar cu cei de pe ramura salbă, iar la altele, ca pe ramura mixtă. Piersicul produce multe fructe pe ramurile anticipate, în special în tinerețe și în primele etape ale perioadei de rodire.
