După poziţia lor pe ramura mugurii se clasifică în:
– Mugurii terminali se găsesc în vârful ramurilor anuale și îndeplinesc funcţia de creştere şi prelungire a ramurii .
– Mugurii axilari apar de-a lungul ramurilor la nivelul nodurilor. La speciile de cireş, mugurii axilari sunt aşezaţi solitar. La cais şi piersic, mugurii axilari sunt grupați . În interiorul acestor grupări, mugurele din mijloc este mugure vegetativ, iar ceilalţi sunt floriferi.
– Mugurii dorminzi sunt situaţi pe nodurile de la baza ramurilor anuale şi rămân inactivi mult timp, constituind un fel de rezervă a pomului. Aceşti muguri pornesc în creştere la o tăiere puternică a pomului sau cand o parte din ramuri se rup sau degeră.
– Mugurii adventivi sunt situaţi şi se pot forma în locuri nedeterminate pe tulpina sau pe radacină. Ei nu sunt vizibili şi pornesc în creştere numai în caz de accidente sau în urma tăierilor şi au rolul de a reface organele pierdute. De multe ori muguri adventivi dau naştere la lăstari lacomi, fiind situaţi pe lemn bătrân şi sub scoarţă.