1.Fertilizarea de precizie:
- Utilizarea tehnologiilor avansate, cum ar fi GPS-ul și dronele, pentru a monitoriza starea solului și a pomilor și pentru a aplica îngrășăminte cu precizie.
- Implementarea sistemelor de management integrat al nutrienților (INM) pentru a optimiza utilizarea fertilizanților și a minimiza pierderile.
2.Îngrășăminte cu eliberare controlată:
Utilizarea îngrășămintelor cu eliberare controlată și lentă pentru a asigura o furnizare constantă și pe termen lung de nutrienți, reducând astfel riscul de levigare și volatilizare. Aceste produse sunt deosebit de utile în regiunile cu precipitații neregulate sau irigații limitate.
3.Biostimulatori și fertilizanți organici:
- Creșterea utilizării biostimulatorilor și a fertilizanților organici pentru a îmbunătăți sănătatea solului și a plantelor, promovând în același timp agricultura sustenabilă.
- Acești produse includ compostul, gunoiul de grajd, și extractele de alge marine, care îmbunătățesc fertilitatea solului și stimulează activitatea microbiologică.
4. Micorize și bacterii benefice:
Introducerea micorizelor și a bacteriilor benefice în sol pentru a spori absorbția nutrienților și rezistența la boli și stres. Aceste microorganisme simbiotice ajută la descompunerea materiei organice și la eliberarea nutrienților într-o formă accesibilă plantelor
5. Fertirigația:
Integrarea fertilizării cu irigația pentru a asigura o distribuție uniformă și eficientă a nutrienților direct la rădăcinile pomilor.
Această metodă permite o dozare precisă a îngrășămintelor și poate fi ajustată rapid în funcție de nevoile plantelor și condițiile de mediu.
6. Analiza în timp real și managementul datelor:
Utilizarea senzorilor și a tehnologiilor de analiză în timp real pentru a monitoriza nivelurile de nutrienți din sol și răspunsul pomilor la fertilizare.
Sistemele de management al datelor permit fermierilor să ia decizii informate și să optimizeze programele de fertilizare.
7. Sustenabilitate și reducerea impactului asupra mediului:
Adoptarea practicilor de fertilizare care reduc impactul negativ asupra mediului, cum ar fi rotația culturilor, utilizarea acoperirilor vegetale și implementarea de zone tampon.
Fermierii sunt încurajați să adopte măsuri care reduc emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea apei, contribuind astfel la protejarea ecosistemelor locale.